INTREABA-MA ORICE !

Cum se scrie corect

Forme verbale

GreșitCorectExplicații
eu crez
tu crezi
el crează
creerea/creearea/creiarealumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuindlucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede:prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
mi-ar placemi-ar plăceaInfinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte!
Să fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
Să fii știut ce pierd, n-aș fiilipsit.
Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
Să fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
Să fi știut ce pierd, n-aș filipsit.
Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.
Aș venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
Aș veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormiisunt valabile pentru perfectul simplu.
Nu  asta.Nu face asta.Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
nu merită să aștepți
nu există așa ceva
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a existaau apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tuplecasei deja.Când am venit la tine, tuplecaseși deja.Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu –sei (valabilă pentru pers. I sing.): plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
A fost investit în funcția de ...
învestit mult în afacere.
A fost învestit în funcția de ...
investit mult în afacere.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
Să cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
Să cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când -țieste forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu,care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpultău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
să aibe parte
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
el se înșală
vrea să (te) înșele
el/ea se așază
să aibă parte
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
De ce te râzi?De ce râzi?A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înaintea avansaA avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți,deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

GreșitCorectExplicații
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numaisau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântulnumai și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente își păstrează autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Plouă în continuu.
România este încontinuuprogres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuuprogres.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres continuu.
ascultă muzică lamaxim/minim
maxim de profit cu unminimum efort
ascultă muzică (dată/emisă) lamaximum/minimum
maximum de profit cu unminim efort
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția la plus substantivele maximum/minimum, și determină verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare maximă, eforturi minime.
cartea după noptierăcartea de pe noptierăDeși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism nerecomandabil.
Până număr la trei să plecați de-aici!Până număr până la trei să plecați de-aici!Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului pânădetermină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
Titlul Suflete moarte se referă că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.Titlul Suflete moarte se referă la faptul că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
Titlul Suflete moarte se referă la impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția la. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul vreau să spun că /vrea să spună că / adică.
eu/ei/ele sînt/sânteu/ei/ele suntExistă multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â),dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină(reînnoire, neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: coborât-coborând etc.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător...întreprinde, întreprindere, întreprinzător...Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoana -m-, nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe, Istanbul).
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.
Liniște! Să nu se audă musca!Liniște! Să se audă musca!
Liniște! Să nu se audă nici musca!
În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
a da sfoară în țarăa da sfară/șfară în țarăConfuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici, evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
câine sur la vânătoarecâine surd la vânătoareExpresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...


sursa

gramatica romana,dex, cum se scrie corect trimiteti, cum se scrie corect stii, cum se scrie corect intr-o, ,cum se scrie corect intradevar, cum se scrie corect,
Share Button
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...